De la joaca

Ramona a avut o seara de sambata printre filme

Exista filme care te lasa sa zaci un pic pe canapea, cu privirea in gol, dupa ce s-au terminat. Eu le caut si, cum nu prea am timp de filme, pe unele le ratez. Cum am ratat "11 povesti pentru 11 septembrie", pe care l-am vazut de-abia sambata seara.
L-am gasit sarind printre programe, asa ca l-am prins de la povestea cu copiii din Afghanistan.
Prima la care mi-au dat lacrimile a fost cea despre chilianul refugiat in Londra. Pentru ca am o simpatie aparte pentru America de Sud, pentru ca povestea vorbea atat de uman si de simplu, fara sa incrimineze, despre lucruri pe care de obicei oamenii le spun cu ochii injectati si cu pumnii stransi.
Este un film pe care il recomand si pe care trebuie sa il am acasa la mine, de fapt o colectie de scurtmetraje fabuloase, calde, triste, care te tintuiesc acolo unde te-au prins si iti dau drumul la sfarsit un pic mai tolerant sau dimpotriva.

Dupa acest film bestial, am vazut Asian Dub Foundation, Aria Urbana si Suie intr-un loc minunat, in cetatea Brasovului, pe stradute inguste, printre ziduri si cladiri vechi pe care - paradoxal - au dat bine proiectiile baietilor.

Acum e soare si n-as mai pleca din Brasov.