De cand cu organizarea concertului cu Brazzaville, am cam neglijat blogul asta si pe prietenii dependenti de povestile noastre.
Pai ce sa facem? Credeti ca e simplu sa organizezi un concert? Eu am ajuns la concluzia ca e foarte greu si ca si daca aduci daniela gyorfi sau cum s-o scrie la o casa de cultura, sau pe andrei paunescu la un cenaclu ceva, tot greu e.
Daramite.
A inceput ploaia.
Vestea cea mare este ca ieri (ieri? am o memorie foarte proasta, did I mention?) am terminat cartea la care scriu de cativa ani. Adica s-a terminat povestea, ca acuma o iau de la inceput, recitesc si mai tes pe firul povestii Floricele.
Deci am fost ocupata cu tot felul de activitati creative si/sau lucrative, ceea ce poate parea paradoxal, daca nu chiar complicat.
Intre timp, m-am relaxat cu Calvin si Hobbes, cele mai amuzante personaje de benzi desenate, un copil cu o imaginatie cat casa si un tigru aproape imaginar.
Pentru prietenia intre oameni si animale, pentru cercetasi, coalitia baietilor, multiplicatoare si transmogrificatoare, voila:
Bill Watterson a creat cel mai bestial baietel din lume si pe toata lumea din jurul lui, care toata lumea in afara de tigrul Hobbes ii mananca zilele lu' asta micu' si ii scoate peri albi ceva de groaza. Il recomand importiva depresiilor, e adorabil.
3 comments:
Chiar si Hobbes îi face zile fripte. M-am întrebat deseori de ce nu exista si-n româna :)
Pai dintre miile de catralioane de benzi desenate, cate exista in romana? Pe la altii oamenii fac colectii de benzi desenate si nu exista cotidian mare fara un super cartoonist celebru. Noi ne tragem de sireturi cu Laura Andresan, telenovele, programe de revelion cu bancuri si filme de Nicolaescu, in colectie premium, pe dvd.
Good post.
Post a Comment