25 February 2008

Viena: aerul vintage al unui oras cosmopolit


Un coleg austriac imi spunea acum cateva luni despre ce marketing tare au austriecii, care au reusit sa faca o lume intreaga sa il identifice pe Mozart cu Austria (desi era nascut pe teritoriul fostului Imperiu German si se considera el insusi ca fiind german) si pe Hitler cu Germania (desi era austriac de origine). Dupa 3 zile in Viena, nu cred deloc ca faima orasului se datoreaza unei bune strategii de marketing.

Trei zile in Viena sunt ca o sedinta de terapie anti-stress. Vienezii au un ritm al lor, la colt de strada miroase a castane coapte si a scortisoara, orasul respira muzica si un dolce far niente in care nimeni nu se grabeste nicaieri. Imi plac trasurile lor cu cai ingrijiti, strazile pietonale, spectacolele stradale, cladirile baroce, cu ornamente impresionante si detalii surprinzatoare. Hundertwasser e un loc in care iti vine sa te joci, sa te ascunzi pe dupa coloanele colorate, sa canti iolario! sau sa dansezi vals; e ca si cum intreaga pofta de viata si de joaca a austriecilor a fost comprimata intr-o cladire colorata, valurita, aiurita. (Trebuie sa recunosc insa ca nu mi s-a parut asa grozava ca in povestiri).
Cel mai mult si mai mult mi-a placut Haus der Musik. Da, in patria lui Mozart s a lui Klimt, eu m-am pierdut cateva ore si mi-am daruit inima doar acestui muzeu distractiv ca un parc de distractii, unde am facut experimente mythbusteriste, am cantat la microfoane, am jucat jocuri, am asultat muzica, am dansat si am dirijat o orchestra virtuala (prost), uitand de trecerea timpului si de faptul ca prietenii mei ma asteptau sa ies.
To-do listul meu pentru oricine planuieste sa ia calea Vienei: 1. a se manca neaparat la Nord See sandvis cu hering; 2. a se manca neaparat pe strada castane coapte si carnati (eu nu mananc carne, dar zice-se ca la Viena si mustarul e altfel); 3. a se vizita Haus der Musik, cu implicare totala si spirit de aventura, precum si Hundertwasser, palate, castele cate e omeneste posibil, muzee asijderea; 4. a se casca gura la toti muzicantii, dansatorii, mimii etc. care, ca in toate orasele turistice, se dau in spectacol pe cinste; 5. a se dansa vals vienez unde si cu cine va da mana (noi am dansat la muzeu).

Cat despre concert, The Cure a fost senzatie pentru ca: au cantat 3 ore fara oprire, au cantat toate piesele pe care le asteptam (la un moment dat imi pierdusem speranta ca mai canta Boys don't cry, dar a fost penultima piesa din concert), au fost super in forma, profi si emotionati, calzi si receptivi. Doua minusuri: sonorizarea straniu de proasta (vocea lui Robert Smith nu se auzea aproape deloc in fata) si dubiosii din deschidere, 65daysofstatic, care nu. Deci nu.

Le multumesc prietenilor mei, Iulia, Oana, Anca, Bogdan si Marius, pentru ca sunt spirituali si m-au facut sa rad mult de tot si m-au dus in locuri frumoase. Si domnilor de la Sky Europe care au facut posibil acest eveniment la numai 19.99 euro si fara absolut nici un incident.

2 comments:

Crisa said...

Bine ai revenit! De trei zile numai de Viena se povesteste in toata sfera blogurilor (pentru ca pe Bamse il enerveaza cuvantul "blogosfera").
Esti nedreapta cu Hundertwasser cu barca lui cu panze cu tot!

Ramona said...

Astept sa vezi pe viu Gaudi si apoiu ne-om intalege omeneste. Nu zic nu, Hundertwasser i forte faina. Still...